Month: September 2014

Subiectele de matematică la examenul de bacalaureat național, sesiunea august 2014

Cu toate că și subiectele din sesiunea august 2014 ale probei de matematică (E.c) de la examenul de bacalaureat național, au avut un grad de dificultate ușor spre mediu (nici un exercițiu din cele propuse nu punea vreo dificultate, fiind vorba de probleme clasice, ce solicitau cel mult atenție la calcule), rata de promovabilitate a fost de numai 23,78%, dintre care cele mai multe medii (86,78%) au fost cuprinse între 6 – 6,99 [1]. În lipsa unor statistici mai detaliate, putem suspecta că matematica a fost una dintre disciplinele “responsabile” de un astfel de rezultat, ținând cont de faptul că din cei 92,67% candidați care au susținut examen la materia obligatorie a profilului, marea majoritate (87,90%) au trebuit să treacă de furcile caudine ale acestei probe [2].

Comparativ cu subiectele de la sesiunea iulie 2014, problemele propuse spre rezolvare la specializarea matematică-informatică au fost mult mai facile, implicând doar pe alocuri calcule ceva mai laborioase.

La, subiectul I (care ar trebui să acopere materia claselor IX-X), două dintre exerciții (punctele 2 și 4) puteau fi rezolvate chiar de un absolvent de gimnaziu și nu înțeleg motivul pentru a fi propuse la un astfel de nivel (altul decât de a înlesni promovarea). Problemele de geometrie au fost de asemenea banale și implicau egalarea unor termeni asemenea, respectiv aplicarea unei formule (teorema cosinusului) – pentru cei cu un spirit de observație deficitar.

Subiectele de algebră (II) s-au limitat la clasele X-XI și au evitat, și de această dată, elementele de combinatorică, binomul lui Newton, sistemele de ecuații, partea de inele și grupuri, care par a deveni “cenușăresele” matematicii de liceu, cel puțin din perspectiva profesorilor care alcătuiesc subiectele de examen.

Subiectele de analiză matematică (III) mi s-au părut mai echilibrate, cu toate că nu presupuneau nici un efort de ingeniozitate, fiind în mare parte exerciții de “manual”. De regulă, acestea făceau diferența între 8,50 și 10 însă probabil că pentru profilul de candidați de la această sesiune nu a fost cazul.

Probabil că persoanele din cadrul Centrului Național de Evaluare și Examinare sunt destul de plictisite, pentru că se observă deja o rutină în modul de elaborare al subiectelor. Poate că acestea ar trebui rotite în fiecare an, astfel încât să existe și elemente de noutate, care să provoace candidații să gândească,

rezolvari_bac2014(2)

Având în vedere că în toamnă susțin bacalaureatul mai ales cei respinși la sesiunea din vară sau absolvenții promoțiilor anterioare, procentul de reușiți (în creștere față de anul trecut cu 2,28%) nu mi se pare îngrijorător, ci mai degrabă proporțional cu interesul arătat față de acest examen. Prezența la orele de meditații organizate în licee pentru pregătirea bacalaureatului pe perioada verii a lăsat de dorit. Tocmai de aceea cred că astfel de rezultate ar trebui să reprezinte o pledoarie pentru desființarea acestei runde de examen. În acest fel, elevii vor fi și mai motivați să se pregătească pentru singurul examen organizat într-un an. Altfel, nu se justifică efortul, este doar o risipă de fonduri și resurse umane irosite…

PS. Subiectele (și baremele aferente) pentru probele de matematică și de istorie de la sesiunea iulie 2014 a examenului de bacalaureat pot fi descărcate de pe site-ul Ministerului Educației Naționale dedicat subiectelor la examenele naționale.

[1] REZULTATE BAC 2014: Ponderea candidaţilor care au luat bacalaureatul în toamnă a urcat la 23,78%, după contestaţii

[2] BACALAUREATUL DE TOAMNĂ: Probele scrise încep luni, peste 39.000 de candidaţi susţin examenul la limba română

Rezolvarea subiectelor de informatică de la examenul de bacalaureat național, sesiunea august 2014 (2)

Filiera teoretică, profilul real, specializarea științe ale naturii

 

Enunțul subiectelor precum și baremul de corectare pot fi descărcate de pe site-ul Ministerului Educației Naționale.

Pe contul de GitHub poate fi consultat codul sursă corespunzător subiectelor care solicită elaborarea de programe C/C++.

SUBIECTUL I (30 de puncte)


Acest subiect este identic cu cel de la specializarea matematică-informatică.

SUBIECTUL II (30 de puncte)


1. Pentru ca expresia sqrt(x/10+x%10)==4 să aibă valoarea 1 (adică valoarea de adevăr adevărat), este necesar ca expresia de sub radical să aibă valoarea 16, adică x/10+x%10=16. Se cere valoarea maximă a lui x, acesta fiind un număr întreg cu 2 cifre.

Pentru x ≥ 90, x/10 = 9, aceasta fiind valoarea maximă pe care o poate avea această expresie. Prin urmare x%10 = 16 – x/10 = 16 – 9 = 7. Singura valoare care întrunește simultan condițiile x ≥ 90 și x%10=7 este x=97.

Într-adevăr, 97/10+97%10=9+7=16 și aceasta este valoarea maximă a unui întreg format din 2 cifre care să respecte condiția dată.

Răspuns corect: d.

2. Pentru a determina formula de calcul a sumei numerelor dintr-un interval [k, n], k<n, numere naturale, se recurge la formula de calcul a unor numere în progresie aritmetică, cu termenul inițial a1=1 și rația r = 1:

1 + 2 + … + n = n(n + 1) / 2

1 + 2 + … + (k-1) = k(k – 1) / 2

de unde Sn,k = k + … + n = 1 + 2 + … + n – (1 + 2 + … + (k-1)) = n(n + 1) / 2 – k(k – 1) / 2 = (n2 + n – k2 + k) / 2 = (n2 – k2 + n + k) / 2 = ((n + k)(n – k) + (n + k)) / 2 = (n + k)(n – k + 1) / 2

Ultima cifră a sumei se determină ca rest al împărțirii la 10: Sn,k % 10 = ((n + k)(n – k + 1) / 2) % 10.

a) Se observă că secvența S1 folosește o formulă de calcul prescurtat pentru ultima cifră a sumei, având aceeași expresie ca cea determinată mai sus și prin urmare, corectă.

b) În secvența S2 sunt adunate, în cadrul unui ciclu repetitiv for, toate numerele cuprinse între k și n, reținându-se în fiecare pas al iterației doar ultima cifră,  această metodă de calcul fiind de asemenea corectă.

c) În secvența S3 se adaugă, tot în cadrul unui ciclu repetitiv for, un număr din intervalul [k + 1, n] la ultima cifră a sumei calculată până la pasul respectiv al iterației. O astfel de abordare prezintă două erori:

c.1) omite numărul k, iterația realizându-se de la k+1;

c.2) nu determină întotdeauna ultima cifră a sumei, pentru valori ale lui n > 9 obținându-se de fapt rezultatul adunării ultimului număr al intervalului (n) cu ultima cifră a sumei numerelor din intervalul [k + 1, n – 1].

Prin urmare, numai secvențele S1 și S2 furnizează rezultatul dorit.

Răspuns corect: a.

Exercițiul reprezintă o capcană pentru candidații insuficient pregătiți la matematică, pe care formula din secvența S1 îi poate induce în eroare, cu atât mai mult cu cât există ca variantă de răspuns care dă drept corectă doar secvența de cod S2.

3. Problema presupune citirea unei variabile de tip char și prelucrarea ei (incrementare / decrementare) într-o instrucțiune switch care testează dacă caracterul aparține mulțimii {‘a’, ‘e’, ‘i’} sau nu.

using namespace std;

#include <iostream>

int main() {
    char c;
    cout << "c="; cin >> c;
    switch (c) {
        case 'a':
        case 'e':
        case 'i':
            c++;
            break;
        default:
            c--;
    }
    cout << c << endl;
    return 0;
}

4. Acest subiect este identic cu cerința 3, subiectul III de la specializarea matematică-informatică, cu excepția faptului că nu se solicită scrierea programului C/C++ corespunzător, ci descrierea algoritmului în pseudocod, fără utilizarea de subprograme.

a) Se generează toate combinațiile posibile pentru x ∈ [0, n], respectiv y ∈ [x + 1, n] (astfel încât să se respecte restricția x < y), urmând să se verifice dacă există un z întreg, y < z, calculat după formula z = (n – x * y) / y.

Valorile pentru x și y vor fi generate prin cicluri repetitive de tip pentru, cu pasul de incrementare 1, testându-se pentru fiecare pereche (x, y) astfel generată dacă respectă condiția impusă:

repetă

    citește n

până când n≥2

pentru x = 0, n; pas 1

    pentru y = x + 1, n; pas 1

        z = (n – x * y) / y

        dacă (n – x * y) % y == 0 și y < z atunci

            tipărește “(“,x,”,”,y,”,”,z,”)”

b) Data de intrare este reprezentată de numărul natural n. Datele de ieșire sunt reprezentate de soluțiile ecuației (x, y, z).

Variabilele x și y sunt generate în cadrul unui ciclu repetitiv cu număr cunoscut de pași de tip pentru (cu pasul de incrementare 1), luând valori în intervalele [0, n], respectiv [x + 1, n], calculându-se valoarea lui z în funcție de acestea. Dacă valoarea astfel determinată satisface restricțiile impuse de problemă (z întreg și y < z), atunci se afișează soluția găsită.

SUBIECTUL III (30 de puncte)


1. Verificăm, succesiv, care sunt valorile testate pentru fiecare dintre variantele de răspuns:

a) (16, 17, 21, 29, 49, 80, 95) – vector cu 7 elemente

Se caută elementul pe poziția 4; acesta este 29, dar 21 < 29 și se continuă căutarea în partea stângă a vectorului (16, 17, 21).

Se caută elementul pe poziția 2; acesta este 17, dar 21 > 17 și se continuă căutarea în partea dreaptă a vectorului (21).

Se caută elementul pe poziția 3; acesta este 21, elementul a fost găsit.

Elementele cu care s-a realizat compararea au fost (29, 17, 21) – nu corespund cu valoarea indicată în enunț.

b) (4, 16, 21, 49, 56, 70, 85) – vector cu 7 elemente

Se caută elementul pe poziția 4; acesta este 49, dar 21 < 49 și se continuă căutarea în partea stângă a vectorului (4, 16, 21).

Se caută elementul pe poziția 2; acesta este 16, dar 21 > 16 și se continuă căutarea în partea dreaptă a vectorului (21).

Se caută elementul pe poziția 3; acesta este 21, elementul a fost găsit.

Elementele cu care s-a realizat compararea au fost (49, 16, 21) – corespund cu valoarea indicată în enunț.

c) (7, 9, 10, 16, 21, 45, 49) – vector cu 7 elemente

Se caută elementul pe poziția 4; acesta este 16, dar 21 > 16 și se continuă căutarea în partea dreaptă a vectorului (21, 45, 49).

Se caută elementul pe poziția 6; acesta este 45, dar 21 < 45 și se continuă căutarea în partea stângă a vectorului (21).

Se caută elementul pe poziția 5; acesta este 21, elementul a fost găsit.

Elementele cu care s-a realizat compararea au fost (16, 45, 21) – nu corespund cu valoarea indicată în enunț.

d) (16, 20, 21, 49, 50, 56, 59) – vector cu 7 elemente

Se caută elementul pe poziția 4; acesta este 49, dar 21 < 49 și se continuă căutarea în partea stângă a vectorului (16, 20, 21).

Se caută elementul pe poziția 2; acesta este 20, dar 21 > 20 și se continuă căutarea în partea dreaptă a vectorului (21).

Se caută elementul pe poziția 3; acesta este 21, elementul a fost găsit.

Elementele cu care s-a realizat compararea au fost (49, 20, 21) – nu corespund cu valoarea indicată în enunț.

Răspuns corect: b.

3. În rezolvarea problemei se presupune inițial că toate numerele citite sunt strict mai mici decât 2014 (ok=1), valoarea acesteia modificându-se la 0 în structura repetitivă cu număr cunoscut de pași de tip for în cazul în care s-a citit un număr în variabila x care nu respectă o astfel de condiție.

using namespace std;

#include <iostream>

int main() {
    int ok = 1, i, x;
    for (i = 1; i <= 10; i++) {
        cin >> x;
        if (x >= 2014) ok = 0;
    }
    cout << ok << endl;
    return 0;
}

Secvența poate fi optimizată în sensul opririi procesului de citire în condițiile în care s-a citit deja un număr mai mare sau egal cu 2014, citirea următoarelor numere nemodificând în nici un fel rezultatul:

for (i = 1; i <= 10 && ok; i++) {
    // ...
}

3. Acest subiect reprezintă o variantă simplificată a cerinței 5, subiectul II de la specializarea matematică-informatică, solicitându-se generarea numerelor pare nedivizibile cu 5 într-un vector în loc de o matrice.

Generarea numerelor pare nedivizibile cu 5 nu comportă probleme: se pornește de la valoarea 2 și se realizează incrementarea cu 2 atâta vreme cât valoarea obținută nu este divizibilă cu 5, altfel se trece mai departe. Valorile sunt completate în ordine, în vector, de la poziția cea mai mică spre poziția cea mai mare.

using namespace std;

#include <iostream>

int main() {
    int n, *vector, k, numar_curent = 2;
    do {
        cout << "n=";
        cin >> n;
    } while (n < 2 || n > 50);
    vector = new int [n];
    for (k = 0; k < n; k++) {
        while (numar_curent % 5 == 0)
            numar_curent += 2;
        vector[k] = numar_curent;
        numar_curent += 2;
    }
    for (k = 0; k < n; k++)
        cout << vector[k] << " ";
    cout << endl;
    delete[] vector;
    return 0;
}

4. Acest subiect reprezintă o variantă simplificată a celui omolog de la specializarea matematică-informatică, cerându-se doar determinarea numărului aflat pe o anumită poziție după identificarea valorilor distincte și sortarea acestora în ordine crescătoare.

a) O soluție eficientă trebuie să țină cont de formatul datelor din fișier, și anume puteri ale lui 10 mai mici sau egale cu 9. În acest sens, se poate construi un vector care să rețină, pentru fiecare putere în parte, dacă numărul corespunzător acesteia apare sau nu în fișier. Suma valorilor acestui vector reprezintă, astfel, numărul de valori distincte. Ulterior, numărul aflat pe poziția cerută este puterea pentru care suma aparițiilor (0 sau 1) de până la el este mai mică sau egală cu poziția respectivă.

Astfel, complexitatea algoritmului propus este O(1) – întrucât se parcurge un vector cu 10 elemente. În situația în care datele din fișier ar fi fost stocate ca atare într-un vector, și s-ar fi aplicat un algoritm de sortare clasic (quick-sort, de exemplu), eliminându-se valorile duplicate, complexitatea ar fi fost în medie O(nlogn) sau O(n2) în cazul cel mai defavorabil. De remarcat faptul că eficiența se manifestă nu doar în privința timpului de execuție, ci și a memoriei folosite întrucât se folosește un vector de întregi de 10 elemente (10*2octeți = 20 octeți); dacă s-ar fi reținut toate numerele din fișier, s-ar fi putut utiliza până la 106 * 4 octeți (variabile de tip long) ≅ 4 MB de memorie.

b)

using namespace std;

#define MAX 10

#include <iostream>
#include <fstream>

int numar_putere(long n) {
    int rezultat = 0;
    while (n != 1)
        if (n % 10 == 0) {
        rezultat++;
        n /= 10;
        }
        else
            return -1;
    return rezultat;
}

long putere_numar(int putere) {
    int rezultat = 1;
    while (putere) {
        rezultat *= 10;
        putere--;
    }
    return rezultat;
}

int main() {
    long n, numar_curent;
    int index, total = 0, *aparitii = new int[MAX];
    for (index = 0; index < MAX; index++)
        aparitii[index] = 0;
    // deschidere fisier
    ifstream fisier("bac.txt");
    if (fisier.is_open()) {
        fisier >> n;
        while (fisier >> numar_curent) {
            // determinare putere p a numarului de forma 10^p citit din fisier
            index = numar_putere(numar_curent);
            if (index != -1) { // numarul citit din fisier are forma corecta
                if (!aparitii[index])
                    // numarul de pe pozitia index nu a mai fost descoperit pana acum
                    // incrementare total de valori distincte
                    total++;
                // macare a numarului de pe pozitia index ca distinct
                aparitii[index] = 1;
            }
        }
        // inchidere fisier
        fisier.close();
    }
    if (total < n)
        cout << "Nu exista" << endl;
    else {
        index = 0;
        total = 0; // total valori distincte pana la indexul curent
        while (total < n) // nu s-a ajuns la pozitia cautata
            // incrementare total valori distincte, daca este cazul
            total += aparitii[index++];
        cout << putere_numar(--index) << endl;
    }
    delete[] aparitii;
    return 0;
}

Rezolvarea subiectelor de informatică de la examenul de bacalaureat național, sesiunea august 2014 (1)

Filiera teoretică, profilul real, specializările matematică-informatică, matematică-informatică intensiv informatică.

Filiera vocațională, profilul militar, specializarea matematică-informatică.

 

Enunțul subiectelor precum și baremul de corectare pot fi descărcate de pe site-ul Ministerului Educației Naționale.

Pe contul de GitHub poate fi consultat codul sursă corespunzător subiectelor care solicită elaborarea de programe C/C++.

SUBIECTUL I (30 de puncte)


1. Dacă variabila x este de tip întreg, operatorul % calculează restul împărțirii întregi dintre cei doi operanzi, iar la împărțirea cu 7 restul maxim care se poate obține este 6.

Precizarea faptului că variabila x poate memora un număr natural cu cel mult două cifre nu are nici un fel de relevanță pentru enunțul problemei. Aceasta ar fi putut să îl pună pe candidat în dificultate în condițiile în care acesta ar fi considerat că valoarea maximă a expresiei x%7 se obține pentru valoarea maximă a lui x (în acest caz 99), însă variantele de răspuns în aceste condiții ar fi trebuit să fie altele.

Răspunsul corect este a.

2. a) Este lesne de observat faptul că programul citește numere naturale în variabla x până la întâlnirea lui 0, verificând pentru fiecare în parte dacă face parte din șirul lui Fibonacci (xn = xn-1 + xn-2, x0=0, x1=1) și determinând numărul de ocurențe ale acestora.

n ← 0

1) x ← 10

a ← 0, b ← 1

iterația 1 a ciclului repetă … până când

    c ← 1

    a ← 1

    b ← 1

iterația 2 a ciclului repetă … până când

    c ← 2

    a ← 1

    b ← 2

iterația 3 a ciclului repetă … până când

    c ← 3

    a ← 2

    b ← 3

iterația 4 a ciclului repetă … până când

    c ← 5

    a ← 3

    b ← 5

iterația 5 a ciclului repetă … până când

    c ← 8

    a ← 5

    b ← 8

iterația 6 a ciclului repetă … până când

    c ← 13

    a ← 8

    b ← 13

încheierea ciclului repetă … până când (13 ≥ 10)

c ≠ x (13 ≠ 10) ⇒ n rămâne 0

2) x ← 8, se repetă primele 5 iterații ale ciclului repetă … până când de mai sus, c ← 8 și c = x, iar n devine 1

3) x ← 11, se repetă primele 6 iterații ale ciclului repetă … până când de mai sus, c ← 13 și c ≠ x, iar n rămâne 1

4) x ← 1, se repetă prima iterație a ciclului repetă … până când de mai sus, c ← 1 și c = x, iar n devine 2

5) x ← 21, se repetă primele 7 iterații a ciclului repetă … până când de mai sus, c ← 21 și c = x, iar n devine 3

6) x ← 0, se repetă prima iterație a ciclului repetă … până când de mai sus, c ← 1 și c ≠ x, iar n rămâne 3

Se afișează 3.

b) Trebuie identificate acele patru numere din intervalul [0, 9] care nu fac parte din șirul lui Fibonacci, astfel încât contorul care numără ocurențele numerelor cu această proprietate să rămână 0.

Numerele din șirul lui Fibonacci din intervalul [0, 9] sunt: 0, 1, 2, 3, 5, 8. Prin urmare, ar trebui citite 4, 6, 7, 9. De asemenea, poate fi citit și 0 întrucât valoarea minimă a lui c (pentru care se verifică apartenența la șirul lui Fibonacci) este 1.

c) Algoritmul se transformă foarte facil prin citirea lui x de două ori:

– inițial, în afara ciclului cât timp x≠0

– la fiecare iterație (la final) a ciclului cât timp x≠0 – când se citește o valoare nulă în variabila x nu mai este necesar să se execute instrucțiunile din cadrul ciclului pentru că acestea nu produc o modificare a rezultatului final (valoarea reținută în variabila n)

n ← 0

citește x (număr natural)

cât timp x≠0

    a ← 0

    b ← 1

    repetă

        c ← a + b

        a ← b

        b ← c

    până când c ≥ x

    dacă x=c atunci

        n ← n + 1

    citește x

scrie n

d) Pentru implementarea algoritmului C/C++ corespunzător, trebuie transformate condițiile ciclului repetitiv cu test final repetă … până când prin negarea lor logică, astfel încât să fie adecvate instrucțiunii do … while:

  • c≥x devine c<x;
  • x=0 devine x≠0.
using namespace std;

#include <iostream>

int main() {
    int n = 0, x, a, b, c;
    do {
        cin >> x;
        a = 0; b = 1;
        do {
            c = a + b;
            a = b;
            b = c;
        } while (c < x);
        if (x == c) n++;
    } while (x != 0);
    cout << n << endl;
    return 0;
}

SUBIECTUL II (30 de puncte)


1. În Figura 1 sunt reprezentați arborii reprezentați prin vectorul de tați din variantele de răspuns, observându-se că structura de la varianta de răspuns b) nu este un arbore, ci un graf:

 BAC2014MI2_II1 Figura 1

Răspuns corect b.

2. Numărul de muchii ale unui graf neorientat complet cu n noduri este n(n-1)/2.

În cazul de față, numărul de muchii al unui graf neorientat complet cu 9 noduri este 9*8/2 = 36 muchii.

Se va elimina un număr maxim de muchii în cazul în care graful neorientat complet se împarte în două componente conexe (la rândul lor grafuri neorientate complete) cât mai echilibrate.

În cazul de față, o componentă conexă va avea 5 noduri, deci 5*4/2 = 10 muchii, iar cealaltă 4 noduri, deci 4*3/2 = 6 muchii, în total 16 muchii. Se observă astfel că s-au eliminat 36 – 16 = 20 muchii, număr maxim de muchii ce pot fi eliminate cu păstrarea conexității și completitudinii componentelor obținute.

În Figura 2 sunt reprezentate atât graful inițial cât și cele două componente conexe ale grafului obținut prin eliminarea unui număr maxim de muchii:

BAC2014MI2_II2aBAC2014MI2_II2bFigura 2

Răspuns corect c.

3. Un drum elementar în graf între vârful 4 și vârful 6 este o secvență de vârfuri (x4, …, x6) cu proprietatea că între oricare două vârfuri xi și xj din secvență există o muchie și fiecare vârf xk este conținut o singură dată.

În Figura 3 este reprezentat graful precum și drumul elementar între vârful 4 și vârful 6: (4, 5, 2, 6).

BAC2014MI2_II3Figura 3

 4. strlen(s)=11, deci se afișează valoarea 11

i=0, s[0]=’B’, nu se gaseste in sirul “EAIOU”, si nu se realizeaza nici o modificare

i=1, s[1]=’A’, se gaseste in sirul “EAIOU”, la adresa s+2 se copiază șirul ALAUREAT ⇒ șirul s va conține BAALAUREAT (strlen(s)=10)

i=2, s[2]=’A’, se gaseste in sirul “EAIOU”, la adresa s+3 se copiază șirul AUREAT ⇒ șirul s va conține BAAAUREAT (strlen(s)=9)

i=3, s[3]=’A’, se gaseste in sirul “EAIOU”, la adresa s+4 se copiază șirul REAT ⇒ șirul s va conține BAAAREAT (strlen(s)=8)

i=4, s[4]=’R’, nu se gaseste in sirul “EAIOU”, nu se realizează nici o modificare

i=5, s[5]=’E’, se gaseste in sirul “EAIOU”, la adresa s+6 se copiază șirul T ⇒ șirul s va conține BAAARET (strlen(s)=7)

i=6, s[6]=’T’, nu se gaseste in sirul “EAIOU”, nu se realizează nici o modificare

se afișează BAAARET

Răspunsul corect este:

11BAAARET

5. Se generează toate numerele pare începând cu 2 (prin adunare cu 2), trecându-se la următorul număr par în cazul în care acesta este divizibil cu 5. Aceste valori sunt completate în matrice, în ordine, parcurgându-se liniile de la stânga la dreapta și coloanele de sus în jos.

Pentru afișarea cu format în C++ s-a utilizat biblioteca iomanip.

using namespace std;

#define SPACING 2

#include <iostream>
#include <iomanip>

int main() {
    int m, n, **matrice, i, j, k, numar_curent=2;
    do {
        cout << "m=";
        cin >> m;
    } while (m < 2 || m > 20);
    do {
        cout << "n=";
        cin >> n;
    } while (n < 2 || n > 20);
    matrice = new int*[m];
    for (k = 0; k < m; k++)
        matrice[k] = new int[n];
    for (i = 0; i < m; i++)
        for (j = 0; j < n; j++) {
            while (numar_curent % 5 == 0)
                numar_curent += 2;
            matrice[i][j] = numar_curent;
            numar_curent += 2;
        }
    for (i = 0; i < m; i++) {
        for (j = 0; j < n; j++)
            cout << setw(SPACING) << matrice[i][j] << " ";
        cout << endl;
    }
    for (k = 0; k < m; k++)
        delete[] matrice[k];
    delete[] matrice;
    return 0;
}

SUBIECTUL III (30 de puncte)


1. O variantă mai facilă de abordare a acestui subiect este de a vedea care sunt soluțiile generate prin metoda backtracking imediat după fiecare dintre variantele de răspuns propuse, verificând care dintre acestea corespund soluției din enunț.

a) (rock, jazz, house, latino, pop) – se observă că nu este soluție întrucât genul latino nu precede genul house;

b) (rock, jazz, latino, house, pop)

Următoarea soluție se obține inversând ordinea ultimelor două genuri de muzică din vârful stivei: (rock, jazz, latino, pop, house), care nu coincide însă cu soluția din enunț.

c) (pop, latino, rock, house, jazz)

Următoarea soluție se obține reconstruind valorile aflate pe ultimele trei niveluri din vârful stivei.

Pe poziția 3, următoarea valoare (în ordinea celor din mulțimea inițială, care nu au fost încercate încă) este house (imediat următoare după rock – din soluția anterioară).

Pe pozițiile 4 și 5 se trec valorile rămase, în ordinea în care apar în mulțimea inițială: jazz, rock.

Următoarea soluție este așadar (pop, latino, house, jazz, rock), care coincide cu soluția din enunț.

d) (pop, rock, latino, house, jazz)

Următoarea soluție se obține reconstruind valorile aflate pe ultimele patru niveluri din vârful stivei.

Pe poziția 2, următoarea valoare (în ordinea celor din mulțimea inițială, care nu au fost încercate încă) este latino (imediat următoare după rock – din soluția anterioară).

Pe pozițiile 3, 4 și 5 se trec valorile rămase, în ordinea în care apar în mulțimea inițială: jazz, rock, house.

Următoarea soluție este așadar (pop, latino, jazz, rock, house), care nu coincide însă cu soluția din enunț.

Răspuns corect c.

2. Este evident că funcția f calculează cel mai mare divizor comun dintre numerele a și b folosind algoritmul lui Euclid (implementarea recursivă), varianta împărțirii succesive lui a la b.

Prin urmare, problema cere determinarea unui număr x ∈ [1, 50] astfel încât cmmdc(30, x)=5.

Astfel, valori posibile ale lui x sunt: 5, 25, 35.

3. Se genereză perechi de numere (x, y) cu x ∈ [0, n] și y ∈ [x+1, n] (pentru a se asigura relația de precedență x<y), după care se verifică dacă există un z (y<z) care să verifice relația x*y+y*z=n.

Cu alte cuvinte, z = (n – x * y) / y, trebuie să fie număr întreg (restul împărțirii lui n – x * y la y trebuie să fie 0) și trebuie să fie mai mare decât y.

using namespace std;

#include <iostream>

void triplete(int n) {
    int x, y, z;
    for (x = 0; x <= n; x++)
        for (y = x + 1; y <= n; y++) 
            if ((n - x * y) % y == 0 && (n - x * y) / y > y)
                cout << "(" << x << "," << y << "," << (n - x * y) / y << ")" << endl;
}

int main() {
    int n;
    do {
        cout << "n=";
        cin >> n;
    } while (n < 2 || n>10000);
    triplete(n);
    return 0;
}

4. a) O soluție eficientă trebuie să țină cont de formatul datelor din fișier, și anume puteri ale lui 10 mai mici sau egale cu 9. În acest sens, se poate construi un vector care să rețină, pentru fiecare putere în parte, numărul de ocurențe. Ulterior, numărul aflat pe poziția cerută este puterea pentru care suma ocurențelor de până la el este mai mică sau egală cu poziția respectivă.

Astfel, complexitatea algoritmului propus este O(1) – întrucât se parcurge un vector cu 10 elemente. În situația în care datele din fișier ar fi fost stocate ca atare într-un vector și s-ar fi aplicat un algoritm de sortare clasic (quick-sort, de exemplu), complexitatea ar fi fost în medie O(nlogn) sau O(n2) în cazul cel mai defavorabil. De remarcat faptul că eficiența se manifestă nu doar în privința timpului de execuție, ci și a memoriei folosite întrucât se folosește un vector de întregi de 10 elemente (10*2octeți = 20 octeți); dacă s-ar fi reținut toate numerele din fișier, s-ar fi putut utiliza până la 106 * 4 octeți (variabile de tip long) ≅ 4 MB de memorie.

b) Algoritmul nu pune probleme de implementare.

S-au definit două funcții ajutătoare:

  • numar_putere – determină ce putere a lui 10 este un numar n dat ca parametru sau -1 dacă numărul nu este putere a lui 10;
  • putere_numar – determină numărul obținut prin ridicarea lui 10 la puterea dată ca parametru.

După citirea numerelor din fișier și construirea vectorului de ocurențe, se caută poziția la care suma ocurențelor de până la ea depășește indexul citit pentru a se determina numărul din șirul ordonat căutat.

using namespace std;

#define MAX 10

#include <iostream>
#include <fstream>

int numar_putere(long n) {
    int rezultat = 0;
    while (n != 1)
        if (n % 10 == 0) {
            rezultat++;
            n /= 10;
        }
        else
            return -1;
    return rezultat;
}

long putere_numar(int putere) {
    int rezultat = 1;
    while (putere) {
        rezultat *= 10;
        putere--;
    }
    return rezultat;
}

int main() {
    long n, numar_curent;
    int index, total = 0, *ocurente = new int[MAX];
    for (index = 0; index < MAX; index++)
        ocurente[index] = 0;
    // deschidere fisier
    ifstream fisier("bac.txt");
    if (fisier.is_open()) {
        fisier >> n;
        while (fisier >> numar_curent) {
            // determinare putere p a numarului de forma 10^p citit din fisier
            index = numar_putere(numar_curent);
            if (index != -1) { // numarul citit din fisier are forma corecta
                // incrementare numar de ocurente a numarului citit din fisier
                ocurente[numar_putere(numar_curent)]++;
                // total de numere citite din fisier
                total++;
            }
        }
        // inchidere fisier
        fisier.close();
    }
    if (total < n)
        cout << "Nu exista" << endl;
    else {
        index = 0;
        total = 0; // total de numere pana la indexul curent
        while (total < n) // nu s-a ajuns la pozitia cautata
            // adaugare numar de ocurente de pe pozitia curenta
            total += ocurente[index++]; 
        cout << putere_numar(--index) << endl;
    }
    delete[] ocurente;
    return 0;
}