Filiera teoretică, profilul real, specializarea științe ale naturii
Enunțul subiectelor precum și baremul de corectare pot fi descărcate de pe site-ul Ministerului Educației Naționale.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Acest subiect este identic cu cel de la specializarea matematică-informatică.
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Expresia C/C++ are valoarea 1 (adevărat) dacă variabila întreagă x aparține reuniunii de intervale (-∞, -3) ∪ (-1, 1) ∪ (3, +∞).
Analizăm, pe rând, fiecare dintre variantele de răspuns:
a) abs(x) > 3 && x == 0
|x| = x, x ∈ [0, +∞) și |x| = -x, x ∈ (-∞, 0)
Relația abs(x) > 3 devine astfel:
x > 3, x ∈ [0, +∞) și -x > 3, x ∈ (-∞, 0)
sau încă
x > 3, x ∈ [0, +∞) și x < -3, x ∈ (-∞, 0)
Condiția inițială devine:
x ∈ (-∞, -3) ∪ {0} ∪ (3, +∞), ceea ce contravine condiției din enunț.
Varianta a este incorectă.
b) abs(x) < 1 || abs(x) > 3
|x| = x, x ∈ [0, +∞) și |x| = -x, x ∈ (-∞, 0)
Relația abs(x) < 1 devine astfel:
x < 1, x ∈ [0, +∞) și -x < 1, x ∈ (-∞, 0)
sau încă
x < 1, x ∈ [0, +∞) și x > -1, x ∈ (-∞, 0)
Condiția inițială devine:
x ∈ (-∞, -3) ∪ (-1, 1) ∪ (3, +∞), ceea ce corespunde condiției din enunț.
Varianta b este corectă.
c) abs(x-3) < 1
|x-3| = x-3, x ∈ [3, +∞) și |x-3| = 3-x, x ∈ (-∞, 3)
Relația abs(x-3) < 1 devine astfel:
x-3 < 1, x ∈ [3, +∞) și 3-x < 1, x ∈ (-∞, 3)
sau încă
x < 4, x ∈ [3, +∞) și x > 2, x ∈ (-∞, 3)
Condiția inițială devine:
x ∈ (2, 4), ceea ce contravine condiției din enunț.
Varianta c este incorectă.
d) abs(x-1) > 3
|x-1| = x-1, x ∈ [1, +∞) și |x-1| = 1-x, x ∈ (-∞, 1)
Relația abs(x-1) > 3 devine astfel:
x-1 > 3, x ∈ [1, +∞) și 1-x > 3, x ∈ (-∞, 1)
sau încă
x > 4, x ∈ [1, +∞) și x < -2, x ∈ (-∞, 1)
Condiția inițială devine:
x ∈ (-∞, -2) ∪ (4, +∞), ceea ce contravine condiției din enunț.
Varianta d este incorectă.
Ca atare, răspunsul corect este b.
2. Potrivit secvenței de cod:
while (x >= y)
x = x - y;
z = x;
din variabila x se scade valoarea y atâta vreme cât x >= y, cu alte cuvinte x = x – [x/y] * y. Se observă faptul că valoarea rămasă în x este egală cu restul împărțirii lui x la y (x%y).
Ca atare, răspunsul corect este c.
3. Având declarate variabilele:
float re, im;
care reprezintă partea reală, respectiv partea imaginară a unui număr complex z, pătratul modulului acestuia (∑ = |z|2 = re2 + im2) se poate calcula astfel:
float s = 0.0;
s = re * re + im * im;
Dacă variabilele sunt declarate având tipul double, se poate face uz de funcția pow din biblioteca math.h:
double re, im;
double s = 0.0;
s = pow (re, 2) + pow (im, 2);
4.
a) Algoritmul descris în pseudocod analizează fiecare cifră în parte a numărului n și, în măsura în care aceasta este un număr prim, este adăugată la suma cerută de enunțul exercițiului. Parcurgerea cifră cu cifră a numărului de analizat se face prin împărțiri succesive la 10 până ce numărul devine nul, cifra din pasul curent al algoritmului (care este analizată pentru a se verifica dacă este sau nu număr prim) fiind reprezentată de restul împărțirii la 10. Pentru fiecare cifră, se decide dacă aceasta este număr prim sau nu în urma parcurgerii tuturor valorilor cuprinse între 2 și rădăcina sa pătrată (interval în care se pot găsi potențialii divizori), verificându-se restul împărțirii cifrei la fiecare dintre aceste valori. În situația în care o singură valoare divide cifra, se poate concluziona că aceasta nu reprezintă un număr prim. În cazul în care nici una dintre valori nu divide cifra, se poate concluziona că aceasta reprezintă un număr prim. Cazurile în care cifra are valoarea 0 sau 1 sunt tratate în mod separat.
citește n
suma ← 0
cât timp n > 0 execută
cifra_curentă ← n % 10
prim ← 1
dacă cifra_curentă = 0 sau cifra_curentă = 1 atunci prim ← 0
altfel
pentru divizor = 2, √cifra_curentă execută
dacă cifra_curentă % divizor = 0 atunci prim ← 0
dacă prim = 1 atunci suma ← suma + cifra_curentă
n ← n / 10
tipărește suma
b) Datele de intrare sunt reprezentate de variabila n, de tip întreg, reprezentând numărul pentru care se calculează suma cifrelor prime. Aceasta se citește de la tastatură înainte ca algoritmul să fie executat.
Datele de ieșire sunt reprezentate de variabila suma, de tip întreg, reprezentând suma cifrelor prime a numărului n. Aceasta se afișează pe ecran în urma execuției algoritmului.
Alte variabile folosite în cadrul algoritmului sunt:
- cifra_curentă reprezintă o cifră a numărului n (obținută ca rest al împărțirii numărului n la 10) analizată în pasul curent al algoritmului, pentru a se determina dacă este număr prim sau nu, în urma acesteia luându-se decizia de a se adăuga la sumă sau nu;
- prim este o variabilă având ca valori posibile 1 (adevărat) sau 0 (fals) în funcție de proprietatea cifrei analizate în pasul curent a algoritmului de a fi sau nu număr prim;
- divizor este o variabilă, luând valori cuprinse între 2 și rădăcina pătrată a cifrei curente, reprezentând potențialii divizori ai cifrei curente; în măsura în care unul dintre aceștia verifică proprietatea de a divide cifra curentă (restul împărțirii cifrei curente la el este nul), se poate conchide faptul că numărul analizat nu este prim; altfel, dacă nici un număr din intervalul menționat nu verifică proprietatea de a divide cifra curentă, se poate conchide faptul că numărul analizat este prim.
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
1. Se observă faptul că pe fiecare poziție 1 ≤ i, j ≤ 5 se găsește o valoare egală cu indicele coloanei la care se adaugă valoarea maximă de pe linia precedentă (aceasta din urmă fiind determinată prin înmulțirea indicelui liniei cu numărul de elemente de pe o linie, adică 5).
Ca atare, valoarea afișată pe poziția i, j este (i – 1) * 5 + j.
Varianta corectă este a.
2. Se caută, prin metoda căutării binare, valoarea x = 5 în tabloul unidimensional ordonat (1, 3, 5, 7, 12, 21, 49).
Se pornește căutarea de la mijlocul vectorului (poziția 4), adică cu valoarea 7. Pentru că x = 5 < 7, se continuă căutarea în jumătatea stângă a vectorului, adică între pozițiile (1, 3).
Se continuă căutarea cu mijlocul părții stângi a vectorului (poziția 2), adică cu valoarea 3. Pentru că x = 5 > 3, se continuă căutarea în jumătatea dreaptă a părții stângi a vectorului, adică între pozițiile (3, 3).
Se continuă căutarea cu mijlocul jumătății drepte a părții stângi a vectorului care conține un singur element, adică cu valoarea 5. Pentru că x = 5 == 5, se termină procesul de căutare.
În concluzie, valorile cu care se face comparația sunt 7, 3 și 5.
3. Rezolvarea problemei presupune parcurgerea, element cu element, a vectorului, și marcarea momentului în care a fost întâlnit un element par, respectiv a unui element impar diferit de 2015. Se afișează rezultatul DA în situația în care a fost întâlnit cel puțin un element par și nici un element impar diferit de 2015, în caz contrar afișându-se rezultatul NU.
#include <iostream>
using namespace std;
int main() {
int n, odd_encountered = 0, even_encountered = 0;
long *v;
cout << "n="; cin >> n;
v = new long [n];
for (int k = 0; k < n; k++) {
cout << "v[" << k << "]=";
cin >> v[k];
}
for (int k = 0; k < n; k++) {
if (v[k] % 2 == 0) {
even_encountered = 1;
} else if (v[k] != 2015) {
odd_encountered = 1;
}
}
if (even_encountered && !odd_encountered) {
cout << "DA";
} else {
cout << "NU";
}
delete v;
return 0;
}
4.
a) Fie x1, x2, …, xi numerele impare aflate printre primii n termeni ai șirului aflați în fișier și y1, y2, …, yp numerele pare aflate printre ultimii n termeni ai șirului.
Problema cere calcularea sumei:
∑ = x1 * y1 + x1 * y2 + … + x1 * yp + x2 * y1 + x2 * y2 + … + x2 * yp + … + xi * y1 + xi * y2 + … + xi * yp = x1 * (y1 + y2 + … + yp) + x2 * (y1 + y2 + … + yp) + … + xi * (y1 + y2 + … + yp) = (x1 + x2 + … + xi) * (y1 + y2 + … + yp)
Prin urmare, este suficient să se calculeze suma elementelor impare aflate printre primii n termeni ai șirului, respectiv suma elementelor pare aflate printre ultimii n termeni ai șirului, realizându-se ulterior produsul acestora pentru a se obține rezultatul solicitat de enunțul problemei.
Se notează:
- sum_first_odd: suma tuturor numerelor impare aflate între primii n termeni ai șirului;
- sum_last_even: suma tuturor numerelor pare aflate între ultimii n termeni ai șirului.
Rezultatul problemei va fi, în această situație sum_first_odd * sum_last_even.
În acest fel, complexitatea în timp a algoritmului este liniară O(n), șirul de numere fiind parcurs o singură dată, asigurându-se în același timp și eficiența din punctul de vedere al memoriei folosite întrucât sunt alocate doar două variabile de tip întreg.
b)
#include <iostream>
#include <fstream>
using namespace std;
int parity(int n) {
return n % 2;
}
int main() {
ifstream file("bac.txt");
int n, crt_pos = 0, temp, sum_first_odd = 0, sum_last_even = 0;
if (file.is_open()) {
file >> n;
while (file >> temp) {
if (crt_pos++ < n) {
if (parity(temp)) {
sum_first_odd += temp;
}
} else {
if (!parity(temp)) {
sum_last_even += temp;
}
}
}
cout << "Suma este " << (sum_first_odd * sum_last_even) << endl;
file.close();
}
return 0;
}